Page: 1
Cântece de petrecere
: din Lauda lucrurilor (1963)
 Poetry 2010-07-18 (9123 hits)
Consult toți filozofii
:
Poetry 2009-05-23 (6234 hits)
Cosmogonie
:
Poetry 2002-10-10 (8320 hits)
Duelistul
: Articol aparut in Adevarul literar artistic, 18 sept. 1932
Prose 2004-11-11 (7823 hits)
Electrificare
: din Lauda lucrurilor (1963)
Poetry 2011-01-19 (5246 hits)
Eram barbatul care ...
:
Poetry 2005-05-04 (6207 hits)
Frunza
:
Poetry 2005-05-04 (10489 hits)
Gnosă
:
Poetry 2009-05-19 (6547 hits)
Interdictie
:
Poetry 2002-10-08 (7531 hits)
Lauda materiei
: din Lauda lucrurilor (1963)
Poetry 2010-08-18 (6691 hits)
Melancolia
:
Poetry 2009-05-19 (5933 hits)
Melodii
: din Poezii (1937)
Poetry 2010-06-02 (5389 hits)
Nu mă mustra
: din Lauda lucrurilor - Statornicie (1963)
Poetry 2010-03-10 (5915 hits)
O, tu, cu ochi albastri ...
:
Poetry 2002-10-10 (7605 hits)
Piatra filozofală
: din Lauda lucrurilor (1963)
Poetry 2010-06-17 (5986 hits)
Rochia de moar
: din Lauda lucrurilor (1963)
Poetry 2010-05-25 (6301 hits)
Scrinul negru
: Sfaturi pentru fiica mea
Prose 2006-08-21 (16742 hits)
Vânătoare
: din Poezii (1937)
Poetry 2010-11-19 (6010 hits)
Page: 1 |
|
|
|
|
|
Biography George Călinescu
George Călinescu (n. 19 iunie 1899, București — d. 12 martie 1965, Otopeni ) a fost un critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Își semnează întotdeauna articolele cu pseudonimul G. Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică.
A fost profesor universitar la Facultatea de Litere din Iași și la Facultatea de Litere și Filozofie din București, în două etape. Devine conferențiar al Facultății de Litere al Universității din Iași în 1937, la un an după moartea predecesorului său, Garabet Ibrăileanu, unde predă cursuri de literatură și de estetică. În 1944 devine profesor titular la Universitatea din Iași și un an mai tîrziu, din 1945, devine profesor titular și la Facultatea de Litere a Universității din București. După 1947 aceasta din urmă și-a schimbat numele în Facultatea de Filologie. Va fi totuși scos de la catedră în ciuda faptului că în perioada interbelică s-a manifestat drept un intelectual democrat, cu idei de stânga, iar în anii '50 devine director al Institutului de Teorie literară și Folclor, care după moarte îi va purta de altfel numele. Va coordona revista Institutului, Studii și cercetări de istorie literară și folclor(1952-1965). Va fi rechemat ca profesor la Facultatea de Litere din București abia în 1961.[2]. Din epocă datează mai multe studii ale sale, preocupările sale vizează teme foarte diverse, estetica basmului, literatura spaniolă etc.
Este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români (Viața lui Mihai Eminescu, Opera lui Mihai Eminescu, Viața lui Ion Creanga, ș.a.). Publică, dupa 1945, studii și eseuri privind literatura universală (Impresii asupra literaturii spaniole, Scriitori străini). Studiul Estetica basmului completează spectrul de preocupări ale criticului și istoricului literar, fiind interesat de folclorul românesc și de poetica basmului. A publicat monografii, în volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu (1932-1962), biografii romanțate, numeroase alte studii, eseuri, a ținut numeroase conferințe, academice sau radiofonice, a scris mii de cronici literare în zeci de reviste din perioada antebelică, interbelică și după aceea, până în anul morții, în 1965.
Scrie romane de tip balzacian (cu intenție polemică evidentă), obiective, la persoana a treia, denumite dorice, în terminologia lui Nicolae Manolescu din studiul asupra romanului românesc, Arca lui Noe, începând de obicei cu descrierea decorului caselor, unde are loc acțiunea romanului. Primul său roman, într-un clasament sui-generis al valorii, Enigma Otiliei, narează povestea de dragoste nefericită dintre Felix și Otilia, Cartea nunții este un eseu despre căsătorie, Bietul Ioanide și Scrinul negru au în centru figura unor intelectuali (arhitectul Ioanide în Bietul Ioanide și apoi și în Scrinul negru), iar acțiunea lor are în perioada interbelică și imediat dupa aceasta, în epoca Republicii Populare Române. Ca fapt divers, titlul romanului Scrinul negru provine de la un obiect de mobilier real, un scrin de culoare neagră, pe care l-a cumpărat dintr-un talcioc și în care a descoperit arhiva unei familii. A mai scris versuri, Lauda lucrurilor; teatru, Șun, mit mongol; note de călătorie; publicistică, iar Cronicile mizantropului au devenit brusc, după 1947, Cronicile optimistului.
În noiembrie 1964, este internat cu diagnosticul ciroză hepatică la Sanatoriul Otopeni. La 12 martie 1965, la adăpostul nopții, pleacă în lumea umbrelor, lăsând „o operă fundamentală pentru cultura poporului român” (potrivit epitafului literar semnat de Geo Bogza).
Studii scrise în alte limbi
Alcuni missionari catolici italiani nella Moldavia nei secoli XVII e XVIII (1925)
Studii de estetică și literatură universală
Principii de estetică (1939)
Impresii asupra literaturii spaniole (1946)
Sensul clasicismului (1946)
Studii și conferințe (1956)
Scriitori străini (1967)
Ulysse (1967)
Poezie
Poesii (1937)
Lauda lucrurilor (1963)
Teatru
Șun, mit mongol sau Calea neturburată (1940)
Ludovic al XIX-lea (1964)
Teatru (1965)
Proză
Cartea nunții (1933)
Enigma Otiliei (1938) (inițial Părinții Otiliei)
Trei nuvele (1949)
Bietul Ioanide (1953)
Scrinul negru (1965)
Istorie și critică literară
Viața lui Mihai Eminescu (1932)
Opera lui Mihai Eminescu (1934)
Viața lui Ion Creangă (1938)
Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941)
Istoria literaturii române. Compendiu (1945)
Universul poeziei (1947)
Nicolae Filimon (1959)
Gr. M. Alecsandrescu (1962)
Ion Creangă (Viața și opera) (1964)
Vasile Alecsandri (1965)
Publicistică
Cronicile optimistului (1964)
Ulysse (1967)
Impresii de călătorie
Kiev, Moscova, Leningrad, 1949
Am fost în China nouă, 1953
|
Recommended Reading
